Fantezie
(Képzelőerő)
Puterea poeţilor e fantezia.
Să-ţi imaginezi de ce râd în zori
pescăruşii când trec hohotind
pe deasupra casei noastre.
În văzduhul ce se luminează se poate
distinge clar cum se strâng rotindu-se
în cercuri, plutind alături în tăcere,
apoi se împrăştie dintr-odată gălăgioşi.
Citește în continuare →
În mine-am nădăjduit de la-nceput –
când omul n-are nimic, e de ştiut
că nu-l costă mult. N-are cum să-i fie
mai scump ca vitei moartea pe vecie.
N-am dat bir cu fugiţii chiar de m-am temut –
sunt lăstar din neamul care m-a născut.
Pe toţi i-am plătit ce-aceeaşi măsură,
pe cine-n dar mi-a dat, cu iubitură.
Citește în continuare →
Pe malul piscinei
Ciripesc pe malul piscinei
de parcă sînt un stol de vrăbii,
izbucnesc în rîsete, se ating ușor,
aș spune că sînt două femei frumoase,
dar aș fi retrograd, așa că spun că sînt
două persoane nonbinare foarte simpatice –
dacă nova lingua mundana permite adjective.
Citește în continuare →
Un tablou abstract cu galben și albastru:
Untitle.
Ici colo se zăresc tancuri.
S-a spus despre pandemie că ar putea fi al treilea război mondial – un inamic care atacă când nu te aștepți. Invizibil.
Forma de luptă – distanțarea – străzi goale à la Chirico – spitale pline – sicrie.
Atingerea și îmbrățișarea – Interzise.
Un război ca pentru mileniul trei.
Andra tutto bene
Microantologie poetică feminină (final)
Sonia Elvireanu
Sub călcâiul lui Sappho
Umblă în zori pe răzoare
sandala lui Sapho,
culege pe talpă roua,
purpura macilor,
fuiorul de ierburi foşnitoare,
vântul ca boarea,
apa izvoarelor
Citește în continuare →Microantologie poetică feminină (continuare)
Poem despre inocență
Băiatul acela tânăr
mă cheamă să ne uităm la
stele,
într-o parte,
departe de
foc.
Citește în continuare →III. Microantologie poetică feminină
Diana Geacăr
Ține-ți mâinile pe ochii mei, deși ți-am spus demult pe nume
Psihologii spun că astronauții care s-au întors
de pe Stația Spațială Internațională suferă
de efectul vederii de ansamblu: au văzut pe
geam bila albastră atârnând în hău plină
de viață și de-atunci simt că trebuie protejată;
granițele și conflictele nu mai au importanță.
Citește în continuare →
Tiranie
Tiranul deschide ziarul
adulmecă cele șapte farfurioare de porțelan
își moaie barba în miere
destupă garafa cu sânge
îi strigă câinelui său iubit:
în genunchi!
și tu în genunchi!
Citește în continuare →
Tonul: „Din tot ce-am spus, din tot ce vrem…”
(Ion Caraion, Epitaf)
Să rămână doar vocea, ca dintr-o cămașă de in cheotoarea,
cât să-și poată da seama, cu ochii închiși – bărbătească?
femeiască? –, oricine-o descheie – mai strâmt primul O, mai lărgită
c-un diftong, OA, silaba deschisă –, și dacă e parte
femeiască, născut în cămașă oricui i-i dat s-o!
Citește în continuare →
Nichita Danilov
Picioarele
I-am văzut întâi picioarele
lipăind pe parchetul gol. I-am văzut rotulele
rotindu-se ca niște mecanisme
puse în funcțiune de niște pârghii nevăzute.
Rotulele s-au oprit în fața geamului luminat din interior,
au stat mult timp pe loc.
Citește în continuare →
revistavatra.org 