Sumar:
Citește în continuare →Etichetă / distant reading
Distant Reading – o nouă paradigmă de cercetare literară? (XII)
III. RECENZII
Ana ȚĂRANU
Orizonturi distante: (re)cartografieri ale literarului
În februarie 2000, Franco Moretti publica Conjectures on World Literature, propunând conceptul de distant reading ca alternativă metodologică la hermeneutica subiectivistă a close reading-ului, în contextul cartografierii intradisciplinare a unei „literaturi a lumii”. Conceptualizat inițial ca extensie a demersurilor de recalibrare a canonului literar ale anilor ’90, distant reading-ul s-a constituit ca indisociabil de prerogativa morală a recuperării non-canonicului din injusta obscuritate a „abatorului literaturii” (Moretti). Demersuri în acest sens, precum construcția de arhive digitale și analiza cantitativă a trecutului cultural, fuseseră avansate anterior în proiecte de sociologie literară și lingvistică ale anilor ’70 și ’80. Totuși, sub influența retoricii polemice a lui Moretti, a speculării hazardate a unei obiectivități pozitiviste și a momentului de vulnerabilitate epistemică pe care studiile literare îl traversau la începutul anilor 2000, distant reading-ul a devenit obiectul controversat al unei mitologizări nejustificate, conceput ca atac scientist și ezoteric asupra autonomiei disciplinare a studiilor literare.
Citește în continuare →Distant Reading – o nouă paradigmă de cercetare literară? (XI)
Ștefan BAGHIU
O periodizare a traducerilor de roman în perioada comunistă
Am decis să ofer spre publicare în limba română în cadrul dosarului revistei Vatra câteva dintre rezultatele unei analize cantitative pe care le-am propus deja în 2018 în articolul „Strong Domination an Subtle Dispersion: A Distant Reading of Novel Translation in Communist Romania” din volumul colectiv The Culture of Translation in Romania*. Ce voi încerca să arăt în cele ce urmează este modul în care putem stabili perioadele comunismului românesc plecând de la analiza cantitativă a traducerilor și mai ales felul în care această împărțire ne poate ajuta să înțelegem împrumuturile culturale și interferențele în cadrul sistemului literar românesc. Am utilizat datele furnizate de Dicționarul cronologic al romanului tradus în România (1793-1989), un instrument fundamental pentru cercetarea cantitativă, gândit ca un soi de catalog al romanelor intrate în România și al dezbaterilor despre acestea.
Citește în continuare →Distant Reading – o nouă paradigmă de cercetare literară? (X)
Emanuel MODOC
Rețeaua conceptuală a modernității românești. O abordare computațională
În cel mai recent volum al său, Galin Tihanov repetă o teză mai veche, pe care a vehiculat-o frecvent în ultimii cincisprezece ani: „Teoria literară modernă s-a născut în deceniile dintre cele două războaie mondiale în Europa Centrală și de Est” (1). Dacă acesta e cazul, atunci ar fi de văzut cum poate fi evaluată absența acestei teorii literare în spațiul românesc al aceleiași perioade. Investigații recente precum cea întreprinsă de Adriana Stan în volumul Bastionul lingvistic atribuie cvasi-absența, în spațiul românesc, a sistemelor critice formaliste sau structuraliste influenței franceze dominante, prinsă ea însăși în lupta dintre pozitivism și intuiționism (2). O provocare, așadar, pentru cercetătorul interesat de „localizarea” teoriei literare în spațiul românesc este depășirea acestei probleme generate de morfologia culturală a zonei. Itinerariul conceptelor operaționale care au făcut parte, încă de la începutul secolului trecut, din bagajul teoretic al discursului critic autohton poate părea surprinzător dintr-o perspectivă „distantă” asupra circulației ideilor literare.
Citește în continuare →Distant Reading – o nouă paradigmă de cercetare literară? (IX)
Snejana UNG
De la periferic la transnațional: literatura despre fosta Iugoslavie pe piața de carte din România
Interesul pentru world literature a cunoscut o creștere substanțială la începutul anilor 2000. Deși nu este un câmp disciplinar în totalitate nou, ci mai degrabă o resuscitare a conceptului goethean Weltliteratur, modul în care literatura mondială a fost înțeleasă la început de mileniu în spațiul academic american a fost determinat în mare măsură de influența proceselor de globalizare. Sub auspiciile globalizării, world literature promitea deschiderea față de și incluziunea atât a literaturilor centrale, cât și a celor periferice. Și totuși, dezbaterile academice ulterioare au arătat tocmai contrariul. Departe de poziția liberală asumată, literatura mondială a început să fie tot mai mult înțeleasă ca o nouă formă de hegemonie a Vestului, care marginalizează încă o dată literaturile periferice (1).
Citește în continuare →Distant Reading – o nouă paradigmă de cercetare literară? (VIII)
Cosmin BORZA
Viața la țară în romanul românesc – de la mituri la cifre
Un spectru încă bântuie cultura română – spectrul ruralității (1). Spun „încă”, deoarece atât de extins și de repetitiv s-a dovedit fenomenul anatemizării caracterului excesiv rural al societății, culturii și literaturii române, încât s-ar presupune că măcar imediata contemporaneitate oferă semnele epuizării lui – sau, cel puțin, desprinderea de numeroasele discriminări de clasă care l-au caracterizat. Or, și astăzi, la fel ca pe tot parcursul secolului XX, elitele intelectuale locale „modernizatoare”, „reformatoare” și „civilizatoare” perpetuează ceea ce antropologul Vintilă Mihăilescu numea inspirat transformarea „le paysan du Danube din «bunul sălbatic» inițial din fabula lui La Fontaine în primitivul suspect al Orientului european” (2).
Citește în continuare →Distant Reading – o nouă paradigmă de cercetare literară? (VII)
II. Distant reading la lucru
Daiana GÂRDAN
Privind de departe modernitatea: Cazul „Sburătorul”
Despre avantajele distant reading-ului care vizează corpusuri literare – în speță genul romanesc – s-a discutat, în numeroase rânduri deja, în spațiul românesc (1). Nu au fost neglijate nici fenomenele critice articulate în spațiul periodicelor culturale și literare, nici traducerile sau dezbaterile teoretice din jurul lor (2). Un subiect mai puțin abordat, însă, cu astfel de metode neortodoxe este reprezentat de rolul și funcționarea grupărilor literare de tip cenaclu, club de lectură, cerc literar, medii redacționale sau grupări universitare. Sărăcia în materie de instrumente care pot fi utilizate pentru un astfel de proiect reprezintă, fără doar și poate, principalul motiv pentru care fenomenele de acest fel au fost mai degrabă evitate. În fond, caracterul cercetărilor care implică lectura distantă a fost dirijat în primul rând de resurse. Articolul de față reprezintă o tentativă de panoramare a unei astfel de grupări. Cenaclul Sburătorul, gruparea modernistă care nu mai are nevoie de niciun fel de introducere în cultura română, lasă în urmă un instrument analog care poate fi exploatabil într-un demers bazat pe distant reading și reprezentări în rețea: agendele literare.
Citește în continuare →Distant Reading – o nouă paradigmă de cercetare literară? (VI)
Maria CHIOREAN
Not-so-distant reading: studiile literare între sistematizare și relocalizare
Din punctul de vedere al relevanței și al productivității, close reading a încetat de câteva decenii să reprezinte o paradigmă critică viabilă de una singură. Chiar dincolo de societatea tehnologizată și globalizată în care trăim – ale cărei probleme și soluții depind inevitabil de o perspectivă de ansamblu – nu poate fi contestată în momentul de față popularitatea crescândă a studiilor World Literature și, în general, a tehnicilor distant reading, iar explicațiile sunt multiple. Pentru Moretti, lectura de aproape (hermeneutică, stilistică) este perdantă din cauza dependenței de un canon restrictiv (critica nu acordă spațiu, timp și analiză detaliată decât operelor pe care le consideră cu adevărat de valoare).
Citește în continuare →Distant Reading – o nouă paradigmă de cercetare literară? (partea V)
Mihnea BÂLICI
Distant Reading: „un ghimpe în coasta literaturilor naționale”
În ultimul secol, studiile cantitative au avut o utilizare largă în cadrul studiilor literare, așadar nu pot fi asociate cu o paradigmă unică, de sine stătătoare. Metodologia cantitativă sau computațională reprezintă un simplu instrument prin care pot fi demonstrate sau infirmate anumite ipoteze, pornind de la date empirice neorganizate; abia dimensiunea teoretică sau pragmatică din subsidiar îi dirijează utilitatea. Alegerea obiectului cercetării, selecția corpusului, reprezentarea grafică a datelor, interpretarea rezultatelor: toate aceste elemente care țin de praxis sunt determinate de o anumită perspectivă asupra fenomenului literar. Cu alte cuvinte, întrebarea la care trebuie să se răspundă este: ce pot să arate studiile cantitative? Sau, mai exact: cu ce scop pot fi folosite? Istoria utilizării metodelor cantitative subliniază o modificare a mizei instrumentării acestora. Conceptul de distant reading, teoretizat de Franco Moretti în opoziție față de close readingul tradițional, vizează doar ramura recentă a acestei instrumentări: cea aflată la intersecția dintre Digital Humanities, formalism, literatură comparată, world literature, marxism, evoluționism literarși world-system analysis.
Citește în continuare →Distant Reading – o nouă paradigmă de cercetare literară? (partea IV)
Alexandru MATEI
Studiile cantitative ca redesign critic
Analiză cantitativă / umanități digitale: pare o poveste nouă, poate să pară o revoluție, poate să pară o păcăleală. Studiile literare aveau însă mare nevoie să lanseze o știre, să facă un eveniment. Și dacă nimeni n-a răspuns până acum articolului lui Mircea Martin din Observator cultural, Exilul literaturii (din noiembrie 2019, https://www.observatorcultural.ro/articol/exilul-literaturii/), asta se întâmplă pentru că a intervenit poate, între două practici de studii literare, un soi de fâșie Gaza; nu un zid, dar un teritoriu de frontieră pe care nu-ți vine să-l străbați, neștiind dacă vei fi primit pe teritoriul celălalt. O răceală care-i încă mai evidentă atunci când practici critice individuale se opun celor instituționale la chiar locul de muncă.
Citește în continuare →
revistavatra.org 