Anamaria Mihăilă – Poezia inumană. The stray beast față cu literatura
Poezia românească a ultimilor ani caută, tot mai mult, să schimbe resorturile limbajului și arhitectura imaginarului douămiismului de început. De cele mai multe ori discurs împotriva sensului, fragmentarism gratuit și paseism intențional, poezia „extrem” contemporană rămâne totuși tributară, într-o formă explicită sau nu, neoexpresionismului și/ sau biografismului, cu observația că, pierzând efectul de șoc al experimentului inițial, asumă lucid o ligă alternativă, deseori în construcție minoră. Cel mai recent volum al Olgăi Ștefan, Charles Dickens*, dă seama de o logică programatică a textelor, care cresc în intensitate pe măsură ce pun la bătaie misticismul anarhic, disfuncționalitățile semnificative, refacerea tensiunilor intime până la epuizare. E o poezie care disecă umanitatea și îi desființează agresiv iluziile – sexualitatea/ erotica, miturile alterității, divinitatea izbăvitoare, corporalitatea autosuficientă – un apocalips identitar, un sfârșit inevitabil al formelor relaționale. Citește în continuare →
Congres internațional de istorie literară la Cluj
Facultatea de Litere a Universității Babeș-Bolyai (în colaborare cu Institutul de lingvistică și istorie literară „Sextil Pușcariu”) e onorată să anunțe organizarea, în 10-12 mai, a Congresului de istorie literară „Valori literare convertibile. Narațiuni internaționale ale istoriilor literare naționale”/ Local Convertible Values: International Narratives of National Literary History”. Citește în continuare →
Mihai Duma – Nicio pisică nu a fost rănită în timpul scrierii
Cartea lui Alex Tocilescu* apare ca o reușită pe piața de carte, fiind, la Bookfest 2017, cel mai vândut volum de literatură română publicat de editura Polirom. Care ar fi motivele? Probabil toate se găsesc în spatele ocupației de copywriter a autorului, care reușește să comunice eficient cu publicul țintă, construind o narațiune facilă, ale cărei semnificații se află la nivelul primului nivel de lectură. De fapt, succesul cărții, ce cuprinde treizeci și două de proze scurte, este rezultatul creării unei mitologii în jurul imaginii autorului prin postările sale „pisicoase” pe rețelele de socializare și prin activitatea sa de jurnalist cultural. Strategiile de marketing se reflectă și asupra volumului – un titlu ce conferă o aură glam/glossy, o copertă care fascinează iubitorii patrupedelor, povestirile care debutează cu o selecție muzicală (pentru că autorul activează și în acest domeniu!?). Citește în continuare →
Dan Ungureanu – Boierii din România. Cazul Djuvara: nostalgia ca hagiografie
Moartea lui Neagu Djuvara (de origine, din Macedonia) boier, centenar, a readus în iarna lui 2018 o scurtă modă boierească în România.
Au apărut mai multe cărți despre familiile boierești: despre familia Noica, despre familia Bălăceanu, despre familia Grădișteanu, din care Djuvara se trăgea pe partea maternă.
Aceste cărți, scrise de membri ai familiilor, sunt documentate, dar sunt pledoarii pro domo. Sunt scrise hagiografic, secretele nedorite sunt omise cu grijă. Prima de pe listă e Familiile boerești române de Octav-George Lecca, din 1899. E scrisă aseptic, liofilizată. Cuprinde mai ales familii boierești din Muntenia, cele mai multe stinse. Citește în continuare →
Rita CHIRIAN – Lumea ca o boală cronică
Poate că nicio altă literatură n-a experimentat o atât de greu de depășit falie între teorie și practica ei. E suficient să aruncăm o privire înapoi la textele programatice ale optzeciștilor, nouăzeciștilor și la cele mai anemice ale douămiiștilor ca să vedem cât de surprinzătoare, eclatante, inteligente, seducătoare sunt; însă, dacă te încumeți pe drumul spre literatura produsă de aceleași capete teoretice, vezi că arareori socoteala de acasă se și potrivește cu cea din târg. Poate e o formă de autoiluzionare; de un abur pe filtrul critic; de o beție a diferenței și a rupturii. Poate că teoria care însuflețește scrisul – ca lucrătură de pe spatele covorului – ar trebui, ca măsură de protecție a muncii, să rămână necunoscută. Căci, pășind pe un pod, nu ești interesat de proiect, ci de soliditatea lui factuală. Citește în continuare →
Mihnea Bâlici – Proteism și douămiism
Prima (și singura, momentan) încercare de sintetizare și sistematizare a fenomenului poetic douămiist în critica literară contemporană a sfârșit prin a avea nenorocul unei receptări reduse. Tentativa Grațielei Benga de a panorama, în toată complexitatea ei, „rețeaua” (metafora ce stă la baza volumului său cu același nume, Rețeaua. Poezia românească a anilor 2000*) poeticii respective este, într-adevăr, admirabilă prin dimensiunea ei amplă, fiind un punct de referință fundamental pentru studiul douămiismului poetic, cel puțin din punct de vedere documentar, mai ales că, afirmă autoarea, „a refuza sau a amâna sine die o discuție asupra acestei realități literare de netăgăduit este o eroare” (p. 12). Așadar, o abordare a subiectului se cerea făcută, iar Rețeaua… reușește să lege laolaltă atât o reprezentare adecvată a contextului socio-politic declanșator și a divergențelor critice, cât și manifestele și programele literare, corpusul de poeți și poetici, fără a-și pierde coerența. Citește în continuare →
Alex Goldiș – Constelația Vinea
Foarte bună ideea publicării, de către Editura Școala Ardeleană, a ediției a II-a a volumului Sandei Cordoș, Ion Vinea. Scriitor între lumi și istorii*. Nu numai că volumul de față e revăzut și adăugit substanțial (beneficiind de două capitole în plus), dar prima ediție, apărută în 2013 și publicată în urma unui proiect al Academiei Române, n-a avut – din cauza constrângerilor administrative ale unor astfel de demersuri – decât o circulație limitată. Cartea e importantă întrucât reprezintă, după volumele – bune, dar inevitabil datate ale lui Simion Mioc și Elena Zaharia, publicate ambele în 1972 – o revizuire substanțială a biografiei și a operei poetului. Citește în continuare →
Emilian Galaicu-Păun – Octoih matern
-
Praznic
În vara lui
’46, atunci
mama şi-a
mâncat-o
– fiartă! –
păpuşa de
tărâţe a
copilăriei.
Citește în continuare →
Mircea Martin – Doctor honoris causa al Universității „Petru Maior” din Tîrgu Mureș
Laudatio în onoarea d-lui academician, prof. univ dr. Mircea Martin
revistavatra.org 