Sorin Alexandrescu – schiţă de portret (I)

Argument

Una dintre personalităţile emblematice ale timpului nostru, Sorin Alexandrescu, se distinge, în peisajul paradoxal al culturii noastre, ca un intelectual care a trăit cu fervoare experienţa profesoratului universitar, a exilului, a structuralismului şi a acţiunii civice, căutând să-şi explice limitele şi beneficiile propriilor rădăcini, într-o atitudine de severă, fermă şi dezinhibată libertate de gândire şi rostire. Criticul evaluează cu obiectivitate realităţile româneşti, semnalând deficienţe, complexe şi aptitudini nefructificate, mai ales în Paradoxul român, în care e rezumată condiţia noastră marcată de marginalitate, de presiuni şi de influenţe diverse, dar şi de pulsiuni contradictorii între hegemonia autohtonismului şi tentaţia sincronizării cu valorile europene („Românii au trebuit să trăiască şi să creeze în spaţiul îngust rămas liber între state şi culturi puternice, uneori opresive”).

Citește în continuare →

Adrian Mureșan – Teorie literară şi reflecţie etică

carmen musat frumoasa

Cel mai recent volum semnat de Carmen Muşat, Frumoasa necunoscută. Literatura şi paradoxurile teoriei*, implică (şi probează) existenţa unui proiect de autor, a unor linii de demarcaţie şi de interes. Raportarea literaturii şi a teoriei la „sistem”, la istoricitate, şi catapultarea lor în vâltoarea cotidianului au preocupat-o în mod constant pe cercetătoare, de la studiul despre Strategiile subversiunii. Descriere şi naraţiune în proza postmodernă românească (Paralela 45, 2002), la origine teză de doctorat, până la interesul pentru „umanitatea” criticii de identificare profesate de Lucian Raicu (v. antologia comentată Lucian Raicu: dincolo de literatură, Hasefer, 2008). Citește în continuare →