Poezia feminină – direcții și tendințe (V)

III. Microantologie poetică feminină        

Diana Geacăr

Ține-ți mâinile pe ochii mei, deși ți-am spus demult pe nume

Psihologii spun că astronauții care s-au întors

de pe Stația Spațială Internațională suferă

de efectul vederii de ansamblu: au văzut pe 

geam bila albastră atârnând în hău plină

de viață și de-atunci simt că trebuie protejată;

granițele și conflictele nu mai au importanță. 

Citește în continuare →

Emilian Galaicu-Păun – Cheotoarea

          Tonul: „Din tot ce-am spus, din tot ce vrem…”

                                                                        (Ion Caraion, Epitaf)

Să rămână doar vocea, ca dintr-o cămașă de in cheotoarea,

cât să-și poată da seama, cu ochii închiși – bărbătească?

femeiască? –, oricine-o descheie – mai strâmt primul O, mai lărgită

c-un diftong, OA, silaba deschisă –, și dacă e parte

femeiască, născut în cămașă oricui i-i dat s-o!

Citește în continuare →

Poeme de Nichita Danilov, Viorel Mureșan și Aurel Pantea

Nichita Danilov

Picioarele

I-am văzut întâi picioarele

lipăind pe parchetul gol. I-am văzut rotulele

rotindu-se ca niște mecanisme

puse în funcțiune de niște pârghii nevăzute.

Rotulele s-au oprit în fața geamului luminat din interior,

au stat mult timp pe loc.

Citește în continuare →

Adrian Alui Gheorghe – Un fel de geamăt, un fel de țipăt

Am fost invitat să citesc poezie unor tineri de la o școală de surdo-muți

un interpret în limbajul mimico-gestual trebuia să facă înțeleasă poezia mea pentru cei care s-au născut fără mierea sau fierea cuvântului pe buze

li s-a explicat în limbajul semnelor că în fața lor este un poet

adică cineva care lucrează cu materia cuvintelor ca să recompună lumea de sunete din jur

în tipare noi,

că poezia este ceea ce eliberează cuvintele atunci când o presiune interioară prea mare le face să sufere, un fel de geamăt,

un fel de țipăt,

Citește în continuare →