Microantologie poetică feminină (continuare)

Poem despre inocență
Băiatul acela tânăr
mă cheamă să ne uităm la
stele,
într-o parte,
departe de
foc.
Citește în continuare →Microantologie poetică feminină (continuare)

Poem despre inocență
Băiatul acela tânăr
mă cheamă să ne uităm la
stele,
într-o parte,
departe de
foc.
Citește în continuare →III. Microantologie poetică feminină
Diana Geacăr

Ține-ți mâinile pe ochii mei, deși ți-am spus demult pe nume
Psihologii spun că astronauții care s-au întors
de pe Stația Spațială Internațională suferă
de efectul vederii de ansamblu: au văzut pe
geam bila albastră atârnând în hău plină
de viață și de-atunci simt că trebuie protejată;
granițele și conflictele nu mai au importanță.
Citește în continuare →
Tiranie
Tiranul deschide ziarul
adulmecă cele șapte farfurioare de porțelan
își moaie barba în miere
destupă garafa cu sânge
îi strigă câinelui său iubit:
în genunchi!
și tu în genunchi!
Citește în continuare →
Tonul: „Din tot ce-am spus, din tot ce vrem…”
(Ion Caraion, Epitaf)
Să rămână doar vocea, ca dintr-o cămașă de in cheotoarea,
cât să-și poată da seama, cu ochii închiși – bărbătească?
femeiască? –, oricine-o descheie – mai strâmt primul O, mai lărgită
c-un diftong, OA, silaba deschisă –, și dacă e parte
femeiască, născut în cămașă oricui i-i dat s-o!
Citește în continuare →
Nichita Danilov
Picioarele
I-am văzut întâi picioarele
lipăind pe parchetul gol. I-am văzut rotulele
rotindu-se ca niște mecanisme
puse în funcțiune de niște pârghii nevăzute.
Rotulele s-au oprit în fața geamului luminat din interior,
au stat mult timp pe loc.
Citește în continuare →
trupul din jurul sufletului
sufletul dinăuntrul trupului
cine este prizonierul și
cine – temnița necruțătoare?
Citește în continuare →
Acasă, într-un ținut necartat
***
Vaslui, inima Moldovei, acolo m-am născut
nu din valurile mării, dar din glodul ulițelor
adormit tradițional cu pîine muiată-n vin
bătut peste gură și la cur
Citește în continuare →
Entropie
Acel iunie, când soarele stinge gazoane
pe Odra, iar podurile se sfărâmă, am spus
că nu mai avem patrie, s-a pierdut la transport
sau poate a fost împrăștiată pe coamele armatelor de cavalerie
Citește în continuare →
Unchiul
Unchiul Gavriș umbla adus de spate
Cu un cojoc întors pe umăr
Și plencaciul pe brațul drept
Pe pachetele de țigări nota starea vremii
Și vara anunța ploile
După corespondențe numai de el știute
Era tâmplar
Cu fierăstrău rindea clei de oase cuie de lemn
Și îmbinări în coadă de rândunică
Citește în continuare →
Am fost invitat să citesc poezie unor tineri de la o școală de surdo-muți
un interpret în limbajul mimico-gestual trebuia să facă înțeleasă poezia mea pentru cei care s-au născut fără mierea sau fierea cuvântului pe buze
li s-a explicat în limbajul semnelor că în fața lor este un poet
adică cineva care lucrează cu materia cuvintelor ca să recompună lumea de sunete din jur
în tipare noi,
că poezia este ceea ce eliberează cuvintele atunci când o presiune interioară prea mare le face să sufere, un fel de geamăt,
un fel de țipăt,
Citește în continuare →