Mălina IORGA – Paralaxa continuității în spațiul canadian: Divinatorii de Margaret Laurence
Repudiat de formațiunile religioase extremiste pentru aparenta explicitate a limbajului și a câtorva dintre episoadele evocate, aplaudat de critici drept încoronarea carierei literare a lui Margaret Laurence și gratificat cu prestigioasa distincție canadiană „Premiul literar al Guvernatorului General” la scurt timp după publicarea sa în 1974, Divinatorii și-a croit drumul spre notorietate în ciuda criticilor și a cenzurii cu care fusese întâmpinat în zorii existenței sale. Mai mult decât atât, franchețea lui Laurence și aderența la tematica etnicității i-au garantat poziția alături de operele cardinale ale literaturii canadiene.
Lectura romanului lui Margaret Laurence prin lentila specificului canadian relevă patosul identității și preocuparea compulsivă pentru o anume categorie tematică conceptualizată și enunțată de Margaret Atwood – tematica „supraviețuirii”, „o idee cu mai multe fațete și adaptabilă” (Atwood, 27) și totodată „simbolul central al Canadei” (ibid.). Este vorba despre o înverșunare a conștiinței, înțeleasă în sensul luptei pentru conservarea sinelui într-o lume percepută, dacă nu ca ostilă, cel puțin rigidă și potrivnică aspirațiilor individuale; al continuității tribului, poporului, înlăuntrul unei geografii demarcate fizic; al anduranței culturale, al perpetuării arsenalului străbun de valori morale și spirituale. Citește în continuare →
Monica BOTTEZ – Romanul Divinatorii de Margaret Laurence – o capodoperă a literaturii canadiene
Pentru cititorii români, literatura canadiană nu e dintre cele frecventate, cele mai cunoscute nume fiind Margaret Atwood şi, mai recent, Alice Munro (din 2013, când a luat Premiul Nobel pentru literatură). Pentru unii, la acestea se poate adăuga cel al lui Michael Ondaatje, autorul romanului care a stat la baza scenariului remarcabilului film Pacientul englez, realizat de Anthony Minghella (1998) cu o distribuţie de primă mărime (Ralph Fiennes, Kristin Scott Thomas, Willem Dafoe şi Juliette Binoche). Desigur că datorită succesului lor internaţional, multe din operele acestor scriitori au fost traduse în limba română, ceea ce nu s-a întâmplat cu scrierile lui Margaret Laurence.
Recunoşterea romanicierei Margaret Laurence a avut un ecou mai mic dincolo de graniţele Canadei, dar ea se numără printre cei mai valoroşi scriitori canadieni (a obţinut premiul Guvernatorului General pentru două din romanele sale, O glumă a Domnului şi Divinatorii), fiind unanim preţuită şi iubită (distinsă cu Ordinul Canadei în 1972, declarată Persoană istorică naţională în 2016).
Monika KOȘA – Explorarea sinelui: identitate și povestire în literatura canadiană
„Literatura este mitologie conștientă: pe măsură ce societatea se dezvoltă, povestirile salemitice devin principii structurale al narării, conceptele sale mitice, zei-soare și altele, se transformă în deprinderi de gândire metaforică.”1 (232) Definiția profund poetică propusă de Northrop Frye plasează literatura într-o sferă transcendentală, dar, în același timp, îi conferă și o nuanță intens umanizată. Conștiința din mitologicul lui Frye constă în tentativa de autodefinire a celor care dau naștere acestei conștiințe colective. Astfel, rolul literaturii nu se rezumă la o simplă furnizare de plăcere estetică, ci, prin complexitatea ei, oferă identitate individului, comunității, unei întregi națiuni. Relația dintre literatură și civilizație este simbiotică, iar povestirea, filtrarea realității exterioare prin percepția subiectivă, devine actul uman fundamental pentru a fasona conștiința mitologică.
Literatura oferă o imagine de ansamblu idiosincratică despre mecanismele interioare ale unei comunități, iar istoria devine un concept maleabil în demersurile ei. În cazul Canadei, acest proces este construcția conștientă și treptată a efortului de a defini identitătea națională. Literatura canadiană anglofonă poate fi percepută ca o pânză pe care scriitorii încearcă să plăsmuiască o reflectare pală a sinelui, în timp ce întreaga metaforă poate proiecta acea căutare a eului personal și colectiv. Prin actul povestirii, istoria devine o transfigurare conștientă și metaforică a modelelor mitice. În plus, pornind de la definiția dată literaturii de către Frye, mitologia conștientă a spiritului canadian se prezintă ca un echivalent al realității demistificate. Imaginația canadiană și capacitatea sa creativă transformă modelele deja existente în realitatea fanteziei, iar prin ficțiune, întreaga tradiție și căutarea identității se transpun în sfera literară, tăinuindu-se într-un înveliș mistic, care acoperă timpul și spațiul concret.
Iulian BOLDEA – George Vulturescu. Schiţă de portret
Un fel de mitologie a scrisului şi a poeticităţii răzbate din cărţile lui George Vulturescu, unde raportul eu/ realitate e reliefat în termenii tranşanţei existenţiale şi estetice, care desenează antinomia între conştiinţa lucidă şi decorul aberant, absurd, care o încorporează. Este la mijloc aici şi senzaţia alcătuirii efemere a fiinţei, este înregistrată şi tensiunea duratei ce-i marchează în chip tragic existenţa şi scrisul. Poetul reţine primejdia metamorfozelor, pericolul alterării propriei personalităţi prin acţiunea insidioasă a timpului, chiar dacă spectacolul degradării e contemplat cu oarecare detaşare, eul creator oglindindu-se în suprafeţele şi străfundurile textului cu o privire dezabuzată, din care utopia recuperatoare a mitului sau iluzia poeziei ca treaptă a salvării estetice e diminuată sau chiar absentă: “Nu mai sunt eu în timp ce scriu/ cel care a început acest poem înnoptează pe drumuri/ undeva a rămas copilul/ altundeva pândeşte bărbatul/ cineva mă priveşte ca şi cum m-ar sfâşia în două/ pleacă de lângă mine, cuvântule solzos!/ între cer şi pământ mă sfâşie o privire piezişă/ cel care scrie acum/ nu mai este şi cel care va citi (…) există ceva ce nu poate apărea / într-un poem/ la asta te gândeşti tu acum, cititorule/ şi mie mi se face frică/ de tot ce este ferecat în ochii tăi/ pleacă de lângă mine cuvântule solzos!/ De frica din ochii tăi care cade peste rândurile mele/ Precum gândirea peste tulpinile grâului/ Precum arşiţa peste pietrele deşertului (Adânc, sub nămoluri).
Poeme de Constantin Abăluță, Rita Chirian, Paul Țanicui, Emilia Zăinel și Ioan Vieru
Constantin ABĂLUȚĂ
8 poeme simple
Piramida de mere
În capătul dinspre şosea al livezii de pruni a bunicului,
ieşit din rând, se prăsise de la sine un măr.
Bunicul îi spunea Paznicul
căci toată vara veghea prunii şi se cocea hăt către toamnă
după ce prunele deveniseră demult ţuică.
Din merele viermănoase bunicul făcea tescovină
iar pe cele sănătoase le clădea într-o piramidă în beci.
Când mă trimetea bunica să-i aduc câte ceva de pe rafturi
mirosul de mere mă ispitea şi mi-era ciudă
că nu puteam să fur nici un măr,
nici măcar pe cel din vârf,
piramida fiind mult mai înaltă ca mine.
Andreea POP – Cronicile marțiene
Coregrafiile cu care debutase Andrei C. Șerban anul trecut la editura Charmides sunt niște insurecții efervescente consumate pe fondul unui scenariu postuman. Născute în intimitatea eprubetei și a aparatului RMN (amintesc, pe alocuri, de „nostalgiile planetare” pe care le scria un Ovio Olaru în 2014), poemele funcționează după o logică de tip HTML, construite, adică, în ce au ele mai esențial, sub forma unor comenzi care încifrează vidul existențial.
Supuse unei sintaxe abrupte, viziunile care rezultă de aici au, mai toate, aspectul unor „iluminări” mecanice. Cu o vocație cerebrală, aproape clinică prin incizia ei, își regizează poetul toată această „cronică” alienantă. Aici e de găsit, poate, trăsătura cea mai evidentă a poeziei pe care o scrie Andrei C. Șerban, într-o predispoziție organică pentru epurarea oricăror striații, pe care le topește într-un discurs perfect lucid și dezinhibat, „la rece”, despre „creier & suflet” și „umanitate & feromoni”. Citește în continuare →
Cornel NISTEA – O poezie a maturităţii depline
Bună parte dintre poemele lui Kocsis Francisko*, publicate în volumul Teste de identitate, le citisem o dată primite prin e-mail, iar a doua oară când am fost responsabil de număr al revistei Discobolul a sfârşitului de an 2015. Ţin cartea lui Francisko pe masa de lucru de două luni şi mă tem să mă apuc de citit, pentru că de fiecare dată poemele lui îmi răvăşesc sufletul. Acum nu mai am scăpare şi-ncep cu Povestea de seară de pe ultima copertă, când „Linda se sălta pe genunchii mei/ şi de-acolo striga lumii să se astâmpere,/ de acolo striga buzelor mele să mai aştepte/ cu povestea până se cuminţesc şi greierii”…, o poveste datată 3-4 iulie 1986, ca în volum să citesc poeme recente: Octombrie 2012, Octombrie 2013, Octombrie 2014, iar la pagina 85, Octombrie 2015, ziua 5. Gândul mă duce desigur mult înapoi, provocat desigur de Povestea de seară, în care iubita poetului „râdea de parcă ar fi trecut prin gândul ei/ o orchestră cu o sută de castaniete”, şi „roiul de sunete zglobii se hârjonea/ în auzul meu pe-ndelete”, la poveştile din celelalte volume de versuri ale poetului scăpate să nu fie distruse de furia autorului în anii tinereţii, când Kocsis Francisko îşi făcuse obiceiul, deloc comod, de-a trăi în mod repetat prin poezie, imprevizibil, aducând în volumele sale poezii din diferite perioade de creaţie, unele recuperate din te miri ce dosare, file cu poezii uitate prin vreo carte. Acum însă poemele din această plachetă sunt creaţii recente, titlul volumului Teste de identitate ispitindu-ne la mai multe opţiuni interpretative, din care nu excludem nici autoironia, măcar că în substanţialitatea sa cea mai intimă Kocsis este un poet al transcendenţei, metafizica manifestându-se în tribulaţiile existenţiale dincolo de raţionalul la care adeseori poetul e întâmpinat de „contrariul”, de „nostalgia după un dar pierdut”, ceea ce făcea încă de copil, când vorbea „cu gâzele şi cu firele de iarbă”, cum constată el în poemul Nicidecum nu-i uşor din debutul volumului, cu nu puţine elemente de ars poetica, când vorbeşte despre „colosala diferenţă de limbă” sau când „fiinţa lui nu-i cu totul dincoace de mister”.
Concursul de proiecte de management pentru ocuparea postului de director – manager al Redacţiei revistei „VATRA”
Update – 11.08.2016: Rezultat concurs Vatra
Consiliul Judeţean Mureş organizează concurs de proiecte de management pentru ocuparea postului de director – manager al Redacţiei revistei „VATRA”. Citește în continuare →
Anamaria MIHĂILĂ – Despre configurarea unui gen: literatura de călătorie
revistavatra.org 