
trupul din jurul sufletului
sufletul dinăuntrul trupului
cine este prizonierul și
cine – temnița necruțătoare?
Citește în continuare →
trupul din jurul sufletului
sufletul dinăuntrul trupului
cine este prizonierul și
cine – temnița necruțătoare?
Citește în continuare →
Acasă, într-un ținut necartat
***
Vaslui, inima Moldovei, acolo m-am născut
nu din valurile mării, dar din glodul ulițelor
adormit tradițional cu pîine muiată-n vin
bătut peste gură și la cur
Citește în continuare →
Entropie
Acel iunie, când soarele stinge gazoane
pe Odra, iar podurile se sfărâmă, am spus
că nu mai avem patrie, s-a pierdut la transport
sau poate a fost împrăștiată pe coamele armatelor de cavalerie
Citește în continuare →
Unchiul
Unchiul Gavriș umbla adus de spate
Cu un cojoc întors pe umăr
Și plencaciul pe brațul drept
Pe pachetele de țigări nota starea vremii
Și vara anunța ploile
După corespondențe numai de el știute
Era tâmplar
Cu fierăstrău rindea clei de oase cuie de lemn
Și îmbinări în coadă de rândunică
Citește în continuare →
Am fost invitat să citesc poezie unor tineri de la o școală de surdo-muți
un interpret în limbajul mimico-gestual trebuia să facă înțeleasă poezia mea pentru cei care s-au născut fără mierea sau fierea cuvântului pe buze
li s-a explicat în limbajul semnelor că în fața lor este un poet
adică cineva care lucrează cu materia cuvintelor ca să recompună lumea de sunete din jur
în tipare noi,
că poezia este ceea ce eliberează cuvintele atunci când o presiune interioară prea mare le face să sufere, un fel de geamăt,
un fel de țipăt,
Citește în continuare →
Maria PILCHIN
marcel proust a murit în cadă
marcel m-a sunat aseară îi tremura vocea
vorbea așa de parcă era fugărit hăituit
respira în receptor sfârâia
parcă stingea în apă o bucată de lemn
marcel studentul meu de la suedeză
‒ am nevoie de cămin mă puteți ajuta?
Citește în continuare →
Ceea ce începe ca o aventură erotică în debutul Victoriei Tatarin se transformă, treptat, într-un soi de cronică biografică puternic animată de o criză a confesivului. ??? demarează ca un proiect liric care mizează, în primă fază, pe o aparentă anonimizare/ uniformizare (de unde toate titlurile poemelor sunt identice cu cel al volumului) ca formă de artisticitate, o convenție cel puțin neobișnuită pentru un debut, dar care atrage atenția.
Citește în continuare →
Este nevoie de un râs de copil
Este nevoie de un râs de copil
pentru ca lumea să intre
în parametri normali de funcționare –
oamenii, lucrurile, universul
să îşi facă pentru perioade îndelungate
noi resetări amănunțite de stare.
Citește în continuare →
***
lui Liviu Ioan Stoiciu
Ce era cu câinele acela nu știu
dar câine era și nu cal
iar strada se numea Mihai Eminescu-poet.
Mergeam pe strada Mihai Eminescu-poet
ziua-n amiaza mare cu gânduri la ce am să scriu
pentru o revistă din Ardeal, când deodată,
Citește în continuare →
Frumusețe cafea
I.
Îmi spui să-ți scriu ce mai fac cum se adună zilele
după ce anii s-au scăzut dintr-un depozit
unde paznicul nu lasă pe nimeni să pătrundă
o misiune care umflă de rîs broaștele pe lîngă zid
în așteptarea ploii: un copil cu stropitoare coif și
o elice de unde porni vîntul ce doborî Troia.
Citește în continuare →