Balázs Imre József – Poeme

S-a născut la 9 ianuarie 1976 la Odorheiu Secuiesc. Absolvent al Facultăţii de Litere, Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca (1998, secţia maghiară engleză). Doctor în filologie la UBB Cluj (2004). Redactor-şef al revistei „Korunk”.

A debutat cu versuri în revista Helikon în 1996. Volume publicate: Ismét másnap (Din nou în altă zi), versuri, 1998; A nonsalansz esélye (Şansa nonşalanţei), studii, critică literară; A Dél-Párizs nyárikert (Grădina de vară Parisul de Sud), versuri, 2001; Hervay Gizella, monografie, 2003; Humor az avantgárdban és posztmodernben (Umorul în avangardă şi în postmodernism, coautor: Selyem Zsuzsa), 2004; Mint egy úszó színház (Ca un teatru plutitor), eseuri, critică, 2005; Az avantgárd az erdélyi magyar irodalomban (Avangarda în literatura maghiară din Transilvania), studiu, 2006, care a apărut şi în limba română la Editura Bastion, 2099; Vidrakönyv (Cartea vidrei), versuri, 2006; Fogak nyoma (Urmele dinţilor), versuri, 2009; Az új közép. Tendenciák a kortárs irodalomban (Noul centru. Tendinţe în literatura contemporană), 2012; Hadikórház a város szélén (Spital militar la periferia oraşului), articole, minieseuri, jurnale, 2013; Jung a gépteremben (Jung în sala maşinilor), versuri, 2014; Erdélyi magyar irodalom-olvasatok (Interpretări de literatura maghiară transilvăneană), studii, eseuri, critică, 2015; Üvegfej és homokóra (Cap de sticlă şi clepsidră), studiu, 2019; Éjszakák a zenben (Nopţi în zen), poezii, 2022.

Distins cu numeroase premii, printre care Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din România, 1999, Premiul Filialei Cluj a USR, 2007, Premiul József Attila, Premiul revistei „Alföld”, 2014 etc.

Citește în continuare →

Ion Mureșan – Copilul cu două capete

La 9 ianuarie 1955, într-un sat din Transilvania, mama a născut un copil cu două capete: un cap pe umărul drept și un cap pe umărul stâng și fiecare cap avea un ochi verde ca iarba și un ochi albastru ca marea.

Președintele Sfatului Popular și-a dus un capăt al creionului chimic la frunte în semn de gândire și i-a spus mamei să omoare „arătarea” și să o îngroape în grădina de legume ca să nu facă satul „de mândră minune și de rușine”. Dar mama, noaptea, a aprins lampa și a deșurubat cu grijă capul de pe umărul drept. În casă s-a auzit un scrâșnet, ca atunci când deșurubezi un șurub ruginit dintr-o placă de fier ruginită. L-a învelit într-un prosop de cânepă și l-a ascuns în lada ei de zestre între hainele cu care se îmbrăca duminica, iar gaura din umăr a înfundat-o cu un ștergar. Noaptea la lumina lămpii îl scotea de acolo și îi dădea și lui să sugă lapte din țâța ei dreaptă și se mira că laptele nu curge prin tubul gâtului pe podea. Dar apoi, privind capul în ochișori a văzut un trup de copil, cu țeastă rozalie, care dădea vesel din mânuțe și creștea în cap ca într-un leagăn mic.

Citește în continuare →

Poeme de Ion Pop, Viorel Mureșan, Dumitru Chioaru, Kocsis Francisko și Mircea V. Ciobanu

Ion Pop

Despre ceapă

Nu pot să mă prefac  a nu şti

că un mare poet latino-american

a închinat cândva o  odă cepei,

Mulţi vor spune totuşi 

că e o legumă inestetică şi vulgară, –

un poem despre ea

ar împuţi , nu-i aşa,

o mare parte  din lirica românească.

Însă eu, de la o vreme

mă mulţumesc cu puţin.

Citește în continuare →

Markó  Béla – Poeme

Fantezie

(Képzelőerő)

Puterea poeţilor e fantezia.

Să-ţi imaginezi de ce râd în zori

pescăruşii când trec hohotind

pe deasupra casei noastre.

În văzduhul ce se luminează se poate

distinge clar cum se strâng rotindu-se

în cercuri, plutind alături în tăcere,

apoi se împrăştie dintr-odată gălăgioşi.

Citește în continuare →

József Attila – Inventaru-i gata (Kész a leltár)

În mine-am nădăjduit de la-nceput –

când omul n-are nimic, e de ştiut

că nu-l costă mult. N-are cum să-i fie

mai scump ca vitei moartea pe vecie.

N-am dat bir cu fugiţii chiar de m-am temut –

sunt lăstar din neamul care m-a născut.

Pe toţi i-am plătit ce-aceeaşi măsură,

pe cine-n dar mi-a dat, cu iubitură.

Citește în continuare →

Liviu Antonesei – Povești filosofice cretane din AD 2022

Pe malul piscinei

Ciripesc pe malul piscinei

de parcă sînt un stol de vrăbii,

izbucnesc în rîsete, se ating ușor,

aș spune că sînt două femei frumoase,

dar aș fi retrograd, așa că spun că sînt

două persoane nonbinare foarte simpatice –

dacă nova lingua mundana permite adjective.

Citește în continuare →

Floarea Țuțuianu – Rothko

Un tablou abstract cu galben și albastru:
                 Untitle.
Ici colo se zăresc tancuri.
S-a spus despre pandemie că ar putea fi al treilea război mondial – un inamic care atacă când nu te aștepți. Invizibil.
Forma de luptă – distanțarea – străzi goale à la Chirico – spitale pline – sicrie.
Atingerea și îmbrățișarea – Interzise.
Un război ca pentru mileniul trei.
              Andra tutto bene

Citește în continuare →

Poezia feminină – direcții și tendințe (IX)

Microantologie poetică feminină (final)

Sonia Elvireanu

Sub călcâiul lui Sappho

Umblă în zori pe răzoare

sandala lui Sapho,

culege pe talpă roua,

purpura macilor,

fuiorul de ierburi foşnitoare,

vântul ca boarea,

apa izvoarelor

Citește în continuare →