
Coman ȘOVA
Steaua de aur
Nu întotdeauna când te strigă cineva
trebuie să stai,
nici atunci când te cheamă pe nume
nu răspunde nerăbdător la chemări –
şi gâdele te poate striga.
Citește în continuare →
Coman ȘOVA
Steaua de aur
Nu întotdeauna când te strigă cineva
trebuie să stai,
nici atunci când te cheamă pe nume
nu răspunde nerăbdător la chemări –
şi gâdele te poate striga.
Citește în continuare →
Reţeta
Am avut azi-noapte încă un vis ciudat.
Se făcea că, într-o mare sală de bibliotecă
s-au adunat, din goluri şi din penumbre,
feţele unor dragi prieteni dispăruţi.
Citește în continuare →
Pictorului Dan Crecan
Peștele pătrat umblă prin somn
Somn ce abia încape-n capul meu pătrat.
Pielea mi-e carouri ca tabla de șah
Parcă ștampilată de-un picior pătrat
Care toată noaptea pe mine a umblat,
Încălțat cu un papuc pătrat.
Citește în continuare →
nu știu cum sau de ce m-am nimerit
la vreo zece kilometri deasupra pământului,
lângă o gaură neagră. părea că abia se trezise
și că se pregătea să înceapă ceva.
cum era cât un balot de paie, mă gândeam să o împing
mai încolo, dar nu știam cum să mă apropii
și cum se poate împinge mai încolo
o gaură neagră.
Citește în continuare →
Un sfânt
Am un sfânt.
Nu-l ştie nimeni.
Îi port de grijă
Ca măcar să fie cineva
Care să se roage şi la el.
S-a jertfit aiurea
Dintr-un da sau nu.
Citește în continuare →
Dacă nu iubești patria ta
aceasta se usucă pe hartă
se însingurează
și moare.
Citește în continuare →
Născut la Odesa. Studiază dreptul la Novorosiisk și Kiev. Scrie versuri încă din adolescență, însă în 1907 își distruge toate manuscrisele. Prima poezie o publică în 1901. În 1911 editează prima carte, „Flautul lui Marte” (lichidată de cenzura țaristă). Împreună cu frații Burliuk, în iarna aceluiași an organizează grupul de creație „Ghileea”, ce avea să stea la baza cercului futuriștilor, din care făceau parte V. Hlebnikov, A. Krucionîh și V. Maiakovski. În 1914 este rănit pe front. Cavaler al ordinului „Crucea Sf. Gheorghe”. A mai publicat volumele „Soare lupesc” (1914), „Din mlaștina argourilor” (Iz topi blat, 1922), „Patmos” (1926), „O scurtă după-amiază” (1928). După 1928 nu mai scrie texte proprii, dedicându-se traducerilor din literatura universală („De la romantici la suprarealiști”, 1934). Despărțindu-se o vreme de futurism, B. Livșiț se adresează din nou acelei fascinante epoci, deja în calitate de memorialist, publicând volumul „Arcașul cu un ochi-jumate”, considerat a fi una din cele mai importante lucrări despre începutul de secol neo-literar XX.
Citește în continuare →
După o supărare care a durat douăzeci și doi de ani (de la Toni Morrison, 1993), Academia Suedează i-a iertat pe americani (acuzați de exclusivism, de ignorarea literaturii europene etc.) și i-a acordat Premiul Nobel pentru Literatură lui Bob Dylan (2016). Simbolic, așadar, poezia ar fi genul care domină (valoric) literatura de peste Atlantic, în viziunea Academiei. Supoziție confirmată astăzi, iată, când Stockholm-ul optează din nou pentru un poet din SUA…
Citește în continuare →
recunoaște
măăăi hai recunoaște că ești mort
și cînd mă culcam cu tine în sens literal
firește
adică dormeam cu tine sub plapumă
nu erai altfel o carte niște semne
negre pe niște pagini albe în cel mai bun
caz o fantomă ce se ridica de-o șchioapă
Citește în continuare →