Acasă, într-un ținut necartat
***
Vaslui, inima Moldovei, acolo m-am născut
nu din valurile mării, dar din glodul ulițelor
adormit tradițional cu pîine muiată-n vin
bătut peste gură și la cur
Citește în continuare →
Maria PILCHIN
marcel proust a murit în cadă
marcel m-a sunat aseară îi tremura vocea
vorbea așa de parcă era fugărit hăituit
respira în receptor sfârâia
parcă stingea în apă o bucată de lemn
marcel studentul meu de la suedeză
‒ am nevoie de cămin mă puteți ajuta?
Citește în continuare →
Frumusețe cafea
I.
Îmi spui să-ți scriu ce mai fac cum se adună zilele
după ce anii s-au scăzut dintr-un depozit
unde paznicul nu lasă pe nimeni să pătrundă
o misiune care umflă de rîs broaștele pe lîngă zid
în așteptarea ploii: un copil cu stropitoare coif și
o elice de unde porni vîntul ce doborî Troia.
Citește în continuare →
Ofelia Prodan
album de familie
părinții mei mă iubeau atât de mult când eram copil
că mi-au cumpărat plastilină
să mi-o bag în nas și în gură să nu mai plâng.
când am crescut mai mare, mi-au spus
că mă iubesc atât de mult încât trebuie să mă lege cu sfoară de calorifer
să nu mă fure sectanții. mi-au dat și o savarină
la care mă uitam salivând până s-a topit
că era pe masă, iar eu legată cu sfoară de calorifer.
Citește în continuare →
Ruxandra Cesereanu
Comunismul din noi în postcomunismul din noi
Mai ales iarna îmi aduc aminte de comunism
când privesc cartierele de blocuri igrasioase, văruite pe sponci
și văd ferestrele cu găvanele lor uscate de om bătrân.
Peisajul înghețat te reînvață ce e frigul și spaima,
chiar dacă foamea nu mai există acum
Citește în continuare →
Laura Francisca PAVEL
(alias Laura Pavel)
Amsterdam, pe Oude Turfmarkt
Azi nu mai facem inflaţie
de gesturi interesante.
Doar ne zgâim ca la cinema
la ferestrele de vizavi
pe Oude Turfmarkt 125.
Citește în continuare →
Eugen Bunaru
Poeme
***
Plouă destrăbălat pe trotuarul abia întrezărit
în spatele blocului de vizavi. Ici colo câte-un
trecător rebegit. Dincolo pe șosea fulgeră
mașina poliției în controlul ei de rutină.
O vreme încă se împrăștie prin cartier ecoul
virtual-strident al alarmei. Notez și eu în virtutea
inerției crâmpeie în caietul-jurnal. Plouă destrăbălat
pe trotuar și câteva flori albe infime tremură amăgite
și ele de Dumnezeul lor aici la marginea străzii.
Citește în continuare →Viorel MUREȘAN
Arhiva păianjenului
astăzi trebuie să-mi arunc în cuptor
mâinile
s-ar cădea să le cert
că în lipsa mea acolo departe
aprindeau chibrituri în sloiurile de gheață
păreau că mătură podul bisericii
Citește în continuare →
Coman ȘOVA
Steaua de aur
Nu întotdeauna când te strigă cineva
trebuie să stai,
nici atunci când te cheamă pe nume
nu răspunde nerăbdător la chemări –
şi gâdele te poate striga.
Citește în continuare →
revistavatra.org 