Categorie / Poezie
Poeme de Liviu Antonesei, Monica Rohan, Nicolae Coande, Liviu Ofileanu și Roxana Cotruș
Liviu ANTONESEI
Soarele de Crăciun. Un triptic
-
Secolul meu
Secolul în care mi-am trăit cea mai mare parte a vieții,
oricît de lungă ar fi programată aceasta –
secol boit în negru și roșu și cenușiul oțelului de armă
călit în sîngele înaintașilor noștri, în sîngele nostru,
de la Kolîma la Oswiecim, prin Grotele Arelatine,
de la est la vest, de la nord la sud, un vast cimitir
al libertății, și cimitir în cel mai propriu înțeles
al cuvîntului încă de pe cînd se chema țintirim… Citește în continuare →
Viorel Mureșan – Poeme
Ar fi o poveste lungă
orele zilei au și început să transpire
alergând după umbre pe un tăpșan
și limba mea e de marmură
lovite cu pietre de cineva
ele ies una de sub cealaltă
într-un palimpsest de calcar
tu numeri convoiul de coviltire
care se îndreaptă spre gară
începi să tragi cu degetul dungi
prin mormanul de praf
cu priviri peste care coboară
secera sprâncenelor
în ochii tăi se văd gânduri
ca o insulă cu libelule
în apă
Citește în continuare →
Letiția ILEA – primul telefon portabil
am coborât într-o vară din tren în ploiești
un oraș necunoscut
am dat adresa taximetristului.
m-a întrebat imediat: scara lui nino?
era prietenul taximetriștilor pe care îi răsfăța
cu kent lung.
și mi-am amintit atunci și acum de brett
care i-a zis într-o seară unui taximetrist de la teatru:
„condu de o sută de lei”
pentru că pur și simplu nu dorea să meargă nicăieri.
brett purta numele unui personaj din fiesta lui hemingway
care întrebat dacă i-a plăcut parisul
a răspuns că nici măcar n-a ieșit din casă. Citește în continuare →
Poeme de Ioana Diaconescu, Lucia Negoiță, Eugen Bunaru și Dumitru Crudu
Auz
Îți iei viața din
Viața cît un fir de păr
Aurora cade golită de patimi
Aud tropotul calului pe care vii în galop
Tremurul urechilor lui
Este semnul tremurului tău
Spre valurile de pămînt
Speranța trece munții
Citește în continuare →
Kolbein Falkeid – Poeme
Lars Saabye Christensen stăruie în două cuvinte atunci când îl citește pe Kolbein: autenticitate și melodism. Pentru el, Kolbein e un poet consecvent, niciodată previzibil, care a navigat după o stea stabilă pe firmamentul tulburat al inimii. Și pe acest firmament personal se găsesc simultan un marinar și un crab; două umbre care se luptă pentru întâietate, nomadul și țăranul. Un vers din Anticameră descrie natura duală:
Stăteam în anticameră
totul era gol și calm
și priveam în oglindă
la altul decât mine.
Am întrebat temător
cine e și ce dorește.
Ne-am făcut semn amândoi
și a șoptit: «Pe tine». Citește în continuare →
Ioana Ieronim – Martori
Nu e casă din care să nu fi murit cineva mușcând țărâna
pe câmpul de luptă, în tranșeele Marelui Război.
Nu e oraș, nu e sat din care să lipsească un monument al eroilor
Pentru acest ideal ne punem în cumpănă tot ce avem, viața și averea noastră, femeile și copiii noștri… Și nu ne vom opri, până ce nu vom învinge ori vom pieri.
Citește în continuare →
Poeme de Cassian Maria Spiridon, Tudor Crețu, Marian Dopcea, Ștefan Ivas și Ovidiu Komlod
Cassian Maria Spiridon
e ora cînd Soarele poate fi vizitat
se lasă privit de noi muritorii
culcat în mantie roşă
lasă răcoarea să ne cuprindă inimi şi speranţe
cu-nţelepciunea celui care părăseşte
pentru o zi sau pentru totdeauna
ale noastre vieţi
Grete Tartler – Poeme
Grădină
Pare că momentul cel tragic trecu
şi totul trăieşte în împăcare.
Criza înmugureşte, revoluția digitală plesnește,
puful de păpădie se opune-aspiraţiei.
Straturile de zarzavat sunt făcute varză.
Seminţele îşi mai ies (către seară) din pepeni.
Generația Z, imigrația ilegală,
celulele stem, toate năpădesc dintr-o dată.
Din Gura Leului viaţa iese Muşcată.
Şi tu râzi, te aud cum râzi… Ca în vara
când spuneai că mărul arde-n iubire ca para.
Magda Cârneci – Poemul ecologic
revistavatra.org 