Mariana CODRUȚ – Poeme

studenta-1977

pulsul e o lentilă care narează 

pulsul e o lentilă care narează.

mă izolez să-i aud povestea mirabilă

– el nu poate fi minimalist, doar vorbeşte

despre atîtea lucruri majore: iubire,

singurătate, noapte, zi…

la o palmă de coama dealului Galata,

soarele străluceşte disperat

în falia verticală dintre armatele de nori

– ce negre, ce înspăimîntate se-apropie

una de alta! apoi vîntul răbufneşte

şi, tranc!, închide uşa aceea. porumbelul

împiedicat în ghetrele albe ţîşneşte razant

deasupra nisipului, cu inima-n flăcări.

11 sept. 2015

 

Citește în continuare →

Floarea ȚUȚUIANU – Poeme

floarea-tutuianu-poza

Corp de literă

Și dumneavoastră veți ajunge din iubit –

un bărbat din hârtie de scris și citit. Astfel că

după moarte veți avea mult timp. De trăit.

Veți fi răscolit.

Veți simți o anume plăcere la răsfoit

 

 

Levitație

Dacă îl privesc pe el

parcă mă văd pe mine

Dacă mă gândesc la el

parcă mă gândesc la mine

Mâna mea se oprește

la un centimetru de pieptul lui

Gura lui se oprește

foarte aproape de gura mea

cât să-i simt respirația.

Sticla se aburește

Corpul lui deasupra corpului meu.

L e v i t e a z ă

la un centimetru distanță.

Și această lipsă de atingere păstrează vie.

Dorința

Citește în continuare →

Ioan MOLDOVAN – Poeme

ioan-moldovan-1

de bine

 

M-am limpezit şi, prin urmare,

în picuratul bun al apei m-am trezit –

îl ascult ca pe un dor de ducă pe mare

şi şi pe mic infinit

Să ne-nţelegem: tu eşti o Doamnă

care pe mine m-ai fericit –

aici  nu-ncape glumă

Poate că mama, cât m-a vorbit,

a fost bine. Acum e toamnă

în plină lună aprilie.

Acum e doar o ciripitoare

copilăroasă care îmi umple de  plâns

timpanele, cu miile.

Citește în continuare →

Poeme de Constantin Abăluță, Rita Chirian, Paul Țanicui, Emilia Zăinel și Ioan Vieru

Constantin ABĂLUȚĂ

 

8 poeme simple

 abaluta

 

Piramida de mere   

În capătul dinspre şosea al livezii de pruni a bunicului,

ieşit din rând, se prăsise de la sine un măr.

Bunicul îi spunea Paznicul

căci toată vara veghea prunii şi se cocea hăt către toamnă

după ce prunele deveniseră demult ţuică.

Din merele viermănoase bunicul făcea tescovină

iar pe cele sănătoase le clădea într-o piramidă în beci.

Când mă trimetea bunica să-i aduc câte ceva de pe rafturi

mirosul de mere mă ispitea şi mi-era ciudă

că nu puteam să fur nici un măr,

nici măcar pe cel din vârf,

piramida fiind mult mai înaltă ca mine.

Citește în continuare →

Poeme de Matei HUTOPILA, Svetlana COROBCEANU, Sorin ANCA, Emil SUDE și Adi FILIMON

Matei HUTOPILA

hutopila 2

 

în sînul familiei

 

carpeta de perete închide un colț cît o lume
în ochii mijiți a somn, țesătura se amestecă cu visul
ciuta paște, cerbul țanțoș mă privește drept în ochi
soba dogorește, între bunicul și bunica obrajii îmi ard

bunicul se ridică somnambul într-o rînă, începe a pupa perna
bolborosește ceva și numele unei femei
bunica se ridică de la jumătate, îl privește o vreme
în lacrimi îi spune pe nume să se culce

închid ochii și nu-i mai deschid pînă dimineață

Citește în continuare →