
Istoria se repetă
E o primăvară ca blana ambasadorului venețian
care, neprimind scaun când a fost la sultan,
s-a așezat pe propriul caftan
și l-a părăsit acolo. Istoria se repetă,
azi alții n-au loc.
Citește în continuare →
Istoria se repetă
E o primăvară ca blana ambasadorului venețian
care, neprimind scaun când a fost la sultan,
s-a așezat pe propriul caftan
și l-a părăsit acolo. Istoria se repetă,
azi alții n-au loc.
Citește în continuare →
Ca vechi făcător de versuri, ar trebui mai nou
să mă simt grav handicapat şi frustrat:
am tot pierdut ocazie după ocazie
să fiu în pas cu vremea „noului autenticism”,
cu a sa „poezie viscerală”.
Citește în continuare →II. Poezie
BENKE András

Odă pentru șapte surori
prețul benzinei crește zilnic
se vede de la geam cu toate că nu-i acea
pompă care merită observată
mă gândesc că-i direct proporțională
să zicem cu o altă pompă
Citește în continuare →
Înainte de cină
mai vrei încă să salvezi să împarți
boțul de mămăligă
și jumătate din ceapa
cu care-ai plecat într-o dimineață la drum
pe câmp prin pădure spre buza prăpastiei
s-o amețești cu vorbe de copil de la țară
Citește în continuare →
O rugăciune a inimii pentru Rh+odica Negru, medic-cardiolog
Ştii de ce-i colţuroasă fiinţa? Că şira spinării şi ea-i, la origine,
tot un spin boieresc – n-ai călcat pe nici unul, la ţară, în copilărie? –
care caută cum ar străbate prin piele, de unde-i chemată să sprijine
Citește în continuare →
Coman ȘOVA
Steaua de aur
Nu întotdeauna când te strigă cineva
trebuie să stai,
nici atunci când te cheamă pe nume
nu răspunde nerăbdător la chemări –
şi gâdele te poate striga.
Citește în continuare →
Reţeta
Am avut azi-noapte încă un vis ciudat.
Se făcea că, într-o mare sală de bibliotecă
s-au adunat, din goluri şi din penumbre,
feţele unor dragi prieteni dispăruţi.
Citește în continuare →
Pictorului Dan Crecan
Peștele pătrat umblă prin somn
Somn ce abia încape-n capul meu pătrat.
Pielea mi-e carouri ca tabla de șah
Parcă ștampilată de-un picior pătrat
Care toată noaptea pe mine a umblat,
Încălțat cu un papuc pătrat.
Citește în continuare →
nu știu cum sau de ce m-am nimerit
la vreo zece kilometri deasupra pământului,
lângă o gaură neagră. părea că abia se trezise
și că se pregătea să înceapă ceva.
cum era cât un balot de paie, mă gândeam să o împing
mai încolo, dar nu știam cum să mă apropii
și cum se poate împinge mai încolo
o gaură neagră.
Citește în continuare →