decembrie 4, 2018 de VATRA Poeme de Liviu Antonesei, Monica Rohan, Nicolae Coande, Liviu Ofileanu și Roxana Cotruș Chintă roială, Poezie chinta roiala, Liviu Antonesei, Liviu Ofileanu, Monica Rohan, Nicolae Coande, poezie, Roxana Cotrus 2 comentarii Liviu ANTONESEI Soarele de Crăciun. Un triptic Secolul meu Secolul în care mi-am trăit cea mai mare parte a vieții, oricît de lungă ar fi programată aceasta – secol boit în negru și roșu și cenușiul oțelului de armă călit în sîngele înaintașilor noștri, în sîngele nostru, de la Kolîma la Oswiecim, prin Grotele Arelatine, de la est la vest, de la nord la sud, un vast cimitir al libertății, și cimitir în cel mai propriu înțeles al cuvîntului încă de pe cînd se chema țintirim… Citește în continuare →
septembrie 14, 2018 de VATRA Poeme de Ioana Diaconescu, Lucia Negoiță, Eugen Bunaru și Dumitru Crudu Chintă roială, Poezie chinta roiala, Dumitru Crudu, Eugen Bunaru, Ioana Diaconescu, Lucia Negoita, poezie Scrie un comentariu Auz Îți iei viața din Viața cît un fir de păr Aurora cade golită de patimi Aud tropotul calului pe care vii în galop Tremurul urechilor lui Este semnul tremurului tău Spre valurile de pămînt Speranța trece munții Citește în continuare →
iulie 12, 2018august 2, 2018 de VATRA Poeme de Cassian Maria Spiridon, Tudor Crețu, Marian Dopcea, Ștefan Ivas și Ovidiu Komlod Chintă roială, Poezie Cassian Maria Spiridon, chinta roiala, Marian Dopcea, Ovid Komlod, poezie, Stefan Ivas, Tudor Cretu Scrie un comentariu Cassian Maria Spiridon e ora cînd Soarele poate fi vizitat se lasă privit de noi muritorii culcat în mantie roşă lasă răcoarea să ne cuprindă inimi şi speranţe cu-nţelepciunea celui care părăseşte pentru o zi sau pentru totdeauna ale noastre vieţi Citește în continuare →
mai 22, 2018 de VATRA Poeme de Simona-Grazia Dima, Laura Dan, Svetlana Corobceanu, Flavia Adam și Zamfira Zamfirescu Chintă roială, Poezie chinta roiala, Flavia Adam, Laura Dan, poezie, Simona-Grazia Dima, Svetlana Corobceanu, Zamfira Zamfirescu Scrie un comentariu Simona-Grazia Dima Poeme cu Natanael Plugarul Natanael (să-i spunem astfel) va sosi, prunc neînvățat – o boare, o briză – peste capetele plecate spre brazde, printre brațele încleștate, în rictus, pe coarne de plug, va arunca o privire de pasăre, va ține o clipă mâna pe oțelul încins (pildă mulțimii), apoi, deodată, printr-o vrajă scurtă, printr-un cuvânt-Hephaistos, Citește în continuare →
martie 21, 2018martie 21, 2018 de VATRA Poeme de Teodor Borz, Ion Dumbravă, Kocsis Francisko, Soril Miavoe și Eugeniu Nistor Chintă roială, Poezie, Uncategorized chinta roiala, Eugeniu Nistor, Ion Dumbrava, Kocsis Francisko, poeme, Soril Miavoe, Teodor Borz Scrie un comentariu Teodor BORZ Mă uit la cărţi Mă uit la cărţi – rănile mele cicatrizate. Poate ele le-au provocat, poate ele le-au cicatrizat. Poate trebuia să fiu rănit pentru relele pe care le-am făcut şi trebuia să fiu vindecat pentru binele pe care l-am dorit. Mă uit la cărţi, la biblioteca-nvechită din care prietenii mă strigă toţi. Şi-atunci aprind o lumânare. Nu ştiu de-i pentru vii ori pentru morţi. Citește în continuare →
ianuarie 12, 2018ianuarie 12, 2018 de VATRA Poeme de Traian Ștef, Andrei Zanca, Gellu Dorian, Dumitru Păcuraru și Mircea Stâncel Chintă roială, Poezie Andrei Zanca, chinta roiala, Dumitru Pacuraru, Gellu Dorian, Mircea Stancel, poezie, Traian Stef Scrie un comentariu Traian ȘTEF Trădarea ficțiunii După ce m-am lăsat În voia ficţiunii În glorie În beatitudine În vis de fericire Ce a fost nu mai poate fi Ce este Nu rămîne decît Un semn desfăcut Bolborosit Neîndurător Pentru că ficțiunea Nu are prezent Nu are viitor Nu are răspuns Nu mai împarte cu mine plăcerile Mărturisite Citește în continuare →
decembrie 6, 2017decembrie 6, 2017 de VATRA Poeme de Sergiu Radu RUBA, Ofelia PRODAN, Florentin SORESCU, Toma GRIGORIE și Nicolae SILADE Chintă roială, Poezie chinta roiala, Florentin Sorescu, Nicolae Silade, Ofelia PRODAN, poezie, Sergiu Radu Ruba, Toma Grigorie Un comentariu Sergiu Radu RUBA Acela Uite-l acolo! Am dat în el cu pietre l-am împroşcat cu bălegar dar tot nu l-am clintit din loc. Îl văd uneori aşa ca acum pe la apusul soarelui. Citește în continuare →
septembrie 6, 2017septembrie 6, 2017 de VATRA Poeme de Irina Nechit, Livia Lucan-Arjoca, Maria Pilchin, Dorin Ploscaru și Liviu Ofileanu Chintă roială, Poezie chinta roiala, Dorin Ploscaru, Irina Nechit, Livia LUCAN-ARJOCA, Liviu Ofileanu, Maria Pilchin Scrie un comentariu Irina NECHIT Adorm uşor Voi adormi şi mă voi trezi, mă voi trezi de mai multe ori prima dată la două a doua oară la trei a treia oară la patru, după atâtea treziri voi adormi buştean, numai când dorm buştean îi văd pe ai mei, mama mă duce într-o curte cu umbrar de viţă dar umbrarul nu face umbră, zice că acolo s-au mutat cu tata Citește în continuare →
iulie 24, 2017 de VATRA Poeme de Vasile Igna, Monica Rohan, Lucia Cuciureanu, Ioan Barb și Ioan Șerbu Chintă roială, Poezie chinta roiala, Ioan Barb, Ioan Serbu, Lucia Cuciureanu, Monica Rohan, poeme, poezie, Vasile Igna Un comentariu Vasile IGNA Se uită tot timpul Dar nu pune întrebări corzile vocii sale sunt acuzate de uscăciune de parcă universul întreg ar fi dependent de ploaia lor de vrajba dintre plus și minus. Învîrte-l, Meștere, în jurul axului său și fă-l să vadă ceea ce vede toată lumea. Și fă-l să nu-i fie frică de nebunie spune-i că ea mișcă stelele și lumea că ea e mașina zburătoare cu care se deplasează îngerii și că nimic, dar nimic, din ceea ce visează ei nu se împlinește. Citește în continuare →
mai 24, 2017 de VATRA Poeme de Ioana Diaconescu, Radu Florescu, Ioana Șerban, Eugen Bunaru și Dumitru Crudu Chintă roială, Poezie chinta roiala, Dumitru Crudu, Eugen Bunaru, Ioana Diaconescu, Ioana Serban, poeme, Radu Florescu Scrie un comentariu Ioana DIACONESCU Nevăzut Mi se frîng degetele precum ceara Cînd scriu nu văd această frîngere Cineva îmi ascunde în inimă Misterul înserării fără stingere Numai înfrîngeri şi cîştiguri În sfîşierea damnată a dimineţii care nu se lasă alungată Eu scriu şi nu contează că ziua se luptă cu amurgul Îmi aruncă pe mîini Mari pete de sînge amurgul reflectat mereu seamănă cu urma unei crime „Mîinile pline sînge pe piept mi le-am şters” Scriu uneori pe aer Ca aerul mi se face memoria şi uit cu disperare Ceea ce cred că n-aş putea să uit Şi mi se ia discursul ca pedeapsă Ca trădătoare a surorii mele albe Pe care scriu de la începutul vieţii Semne adesea de neînţeles Infirmă fără ele aş fi ca trupul fără membre Devenit invizibil Cînd nimeni n-are milă Nevăzîndu-l Citește în continuare →