Teodor BORZ
Categorie / Chintă roială
Poeme de Traian Ștef, Andrei Zanca, Gellu Dorian, Dumitru Păcuraru și Mircea Stâncel
Traian ȘTEF
Trădarea ficțiunii
După ce m-am lăsat
În voia ficţiunii
În glorie
În beatitudine
În vis de fericire
Ce a fost nu mai poate fi
Ce este
Nu rămîne decît
Un semn desfăcut
Bolborosit
Neîndurător
Pentru că ficțiunea
Nu are prezent
Nu are viitor
Nu are răspuns
Nu mai împarte cu mine plăcerile
Mărturisite
Poeme de Sergiu Radu RUBA, Ofelia PRODAN, Florentin SORESCU, Toma GRIGORIE și Nicolae SILADE
Sergiu Radu RUBA
Acela
Uite-l acolo!
Am dat în el cu pietre
l-am împroşcat cu bălegar
dar tot nu l-am clintit din loc.
Îl văd uneori aşa
ca acum
pe la apusul soarelui.
Poeme de Irina Nechit, Livia Lucan-Arjoca, Maria Pilchin, Dorin Ploscaru și Liviu Ofileanu
Irina NECHIT
Adorm uşor
Voi adormi şi mă voi trezi,
mă voi trezi de mai multe ori
prima dată la două
a doua oară la trei
a treia oară la patru,
după atâtea treziri
voi adormi buştean,
numai când dorm buştean
îi văd pe ai mei,
mama mă duce într-o curte
cu umbrar de viţă
dar umbrarul nu face umbră,
zice că acolo s-au mutat cu tata
Poeme de Vasile Igna, Monica Rohan, Lucia Cuciureanu, Ioan Barb și Ioan Șerbu
Vasile IGNA
Se uită tot timpul
Dar nu pune întrebări
corzile vocii sale sunt acuzate
de uscăciune
de parcă universul întreg ar
fi dependent de ploaia lor
de vrajba dintre plus și minus.
Învîrte-l, Meștere, în jurul
axului său
și fă-l să vadă ceea ce
vede toată lumea.
Și fă-l să nu-i fie frică
de nebunie
spune-i că ea mișcă stelele
și lumea
că ea e mașina zburătoare
cu care se deplasează îngerii
și că nimic, dar nimic, din ceea ce
visează ei
nu se împlinește. Citește în continuare →
Poeme de Ioana Diaconescu, Radu Florescu, Ioana Șerban, Eugen Bunaru și Dumitru Crudu
Ioana DIACONESCU
Nevăzut
Mi se frîng degetele precum ceara
Cînd scriu nu văd această frîngere
Cineva îmi ascunde în inimă
Misterul înserării fără stingere
Numai înfrîngeri şi cîştiguri
În sfîşierea damnată a dimineţii care nu se lasă alungată
Eu scriu şi nu contează că ziua se luptă cu amurgul
Îmi aruncă pe mîini
Mari pete de sînge amurgul reflectat mereu seamănă cu urma unei crime
„Mîinile pline sînge pe piept mi le-am şters”
Scriu uneori pe aer
Ca aerul mi se face memoria şi uit cu disperare
Ceea ce cred că n-aş putea să uit
Şi mi se ia discursul ca pedeapsă
Ca trădătoare a surorii mele albe
Pe care scriu de la începutul vieţii
Semne adesea de neînţeles
Infirmă fără ele aş fi ca trupul fără membre
Devenit invizibil
Cînd nimeni n-are milă
Nevăzîndu-l Citește în continuare →
Poeme de Ioan Radu VĂCĂRESCU, Doina IOANID, Aura CHRISTI, Ioan MILEA și MIHOK Tamás
Ioan Radu VĂCĂRESCU
peste ani veți înțelege
peste ani veţi înţelege dragii mei
măcar veţi bănui
cum stau în cer ca și pe pământ
fiinţele şi lucrurile lumii acesteia
ani nu mulţi dar destui încât să fiţi
prea obosiţi ca să luaţi totul de la capăt
sau poate că totuşi nu
și sunt eu acuma prea pesimist
zeii au îmbătrânit şi ei
iar unii au dispărut de mult
și-odată cu ei nevinovăția și frumusețea lumii acesteia
și lumilor celorlalte atîrnate
în crengile marelui arbore alb ca zăpada
Citește în continuare →
Poeme de Robert Șerban, Andrei Zanca, Medeea Iancu, Gellu Dorian și Bogdan Hanu
Robert ȘERBAN
Cărțile vechi
tot mai mulți oameni
își pun cărțile vechi
în plase rezistente
de la Lidl Carrefour Kaufland
și apoi le așază încet
lângă tomberoanele de gunoi
nu-i lasă inima să le arunce pur și simplu
dar nici să le mai țină în casă n-au cum
așa că le pregătesc un fel de culcuș
cu gândul că dacă au cu adevărat un destin
se vor descurca ele cumva
Poeme de Nicolae Popa, Leo Butnaru, Ion Dumbravă, Andreea Voicu și Alexandra Pârvan
Nicolae POPA
Mitrofan, plângăciosul
La Porţile Oraşului
Plângăciosule, nu mai vărsa lacrimi de proastă calitate.
Când te învăluie plânsul, când te sufocă lacrimile,
ridică-ţi fruntea şi îndreaptă-te spre Porţile Oraşului.
Treci pe lângă Biserica din Lemn,
pășește direct în direcția lacului,
scufundă-te şi plângi mai departe.
Nu-ţi face griji, nimeni nu va vedea
nicio lacrimă pe faţa ta. Toţi vor vedea
doar suprafaţa apei şi chipul Bunului Dumnezeu
oglindit în ea, mai zâmbitor ca niciodată.
Of, Mitrofane, Mitrofane, ia aminte:
Dumnezeu a făcut să fie pe pământ
mai multă apă, totuşi, decât lacrimi,
că de-ar fi procedat invers,
tu ai fi fost demult un înecat
adus de valuri la Porţile Oraşului
împreună cu ultimele scânduri ale Bisericii din Lemn.
Poeme de Iulian Boldea, Constantin Pricop, Cora Botezatu, Ramona Băluțescu și Doina Pologea
Iulian BOLDEA
revistavatra.org 